Oedip ad nauseam

Iată, “Omul Postmodern”!
L-am vizitat azi-noapte în cuștile lui:
același animal de atâtea mii de ani…

Și-a pus luminițe în verigile lanțurilor.
Când dă cu ghiarele în gratii
răsună muzica.

Dar toți privesc în sus;
toți privim în sus!

Soarele ne orbește.

Înainte să mâncăm mărul,
Poate vedeam sunete
în loc de raze orbitoare.

Ce fel de pară
trebuie să mâncăm
pentru a asculta din nou
râul curgând? :

-“Post-omul” nu se scaldă în râu;
el e parte din acesta,
nu așchie ce se zbate în aval.

-“Post-omul” nu zboară –
acesta plutește.

-“Post-omul” nu merge –
el construiește spirale spre zenit.

Trecutul e nadirul!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s